Mi-aduc aminte scena din filmul Colateral, regizat de Michael Mann, în care Tom Cruise conduce noaptea prin Los Angeles și, la un moment dat, oprește la un semafor; e singur, numai lumina străzii, asfaltul și foșnetul brizei unui ocean ce îl simțim aproape. Un moment de absență, după care atenția îi este atrasă de un trecător. Nu însă un om, ci un coiot. Nu știu cum a fost percepută această scenă de către spectatorii filmului care nu cunosc Los Angeles-ul. Îndrăznesc să cred că accentul e pus pe artificiul regizoral, iar scena este catalogată mai degrabă în domeniul suprarealismului. Dar cît de reali sînt coioţii în Los Angeles?
Coiotul este într-adevăr un personaj mitologic al indigenilor americani care-l plasează în centrul cosmogoniei, generator al universului, dar și simbol al iluziei percepției umane asupra universului. Mai este numit și păcăliciul, „the trickster”. Cînd am ajuns, prin bunăvoință unui amic indirect ce a venit să mă ia de la aeroport, la prima mea gazdă din Irvine (la sud de Los Angeles), unde am rămas pentru o lună şi jumătate, am avut un scurt dialog despre obişnuinţele casei. Era o doamnă în vîrstă, Pat (de la Patricia), îndrăznesc să cred o fostă frumusețe clasică americană cu ochi albaștri și figură simetrică gen farm girl, acum purtînd pe corp tatuajele lui Chronos.
DE ACELASI AUTOR Portretul lui Yakup Bekir Istanbul - sufletul oraşului Auto-exilul. O introducereSupraponderabilitatea obișnuită în America nu o ocolise, ba chiar fusese generoasă, încetinindu-i mișcările și chiar ritmul vorbelor. Pat avea un soț firav, o umbră cu ochelari ce nu vorbea mult și se uscase în soarele Californiei - fiind probabil deshidratat, aveam să aflu mai tîrziu, de bourbon-ul pe care îl consuma din recipiente de un galon (3,8 litri) pe care le cumpăra de la Costco, engros preferat de ființele umane suburbane. Charles, pe numele său, mi-a vorb