Creştinii ortodocşi sărbătoresc azi Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare închinată Crucii. Pe locul descoperirii Sfintei Cruci, împăratul Constantin cel Mare a zidit biserica a cărei târnosire a avut loc pe 13 septembrie 335. În rânduiala Bisericii se prevede ca în ziua prăznuirii Înălţării Sfintei Cruci să nu se mănânce bucate de dulce.

Această zi se serbează cu post pentru că aminteşte de patimile şi moartea lui Hristos. Caracteristica slujbei din acestă zi este ritualul scoaterii Sfintei Cruci spre închinare, ritual care are loc între Utrenie şi Liturghie. El înlocuieşte şi aminteşte de ceremonia liturgică a înălţării sau a arătării solemne a Sfintei Cruci care avea loc în vechime la Ierusalim şi, mai târziu, la Constantinopol, în Vinerea Patimilor.

Primul înţeles al cuvântului Cruce este acela al lemnului pe care Domnul şi-a vărsat sângele şi şi-a dat viaţa pentru noi. Numai Fiul lui Dumnezeu întrupat a putut să transforme acest obiect de ocară în obiect de cinstire.

Al doilea înţeles al Crucii este cel de destin personal. Oamenii vorbesc despre „crucea vieţii”, dar nu în sensul de predestinare, ci de jertfă, prin care trebuie să treacă pentru a ajunge la mântuire. Crucea mai înseamnă şi încercările vieţii noastre, suferinţele, durerile, greutăţile şi eşecurile prin care toţi trecem.

Pentru creştini, Crucea este şi un mijloc de mărturisire a credinţei creştine. Obiceiul străvechi de a ne însemna cu semnul Sfintei Cruci este un mod văzut de a mărturisi că suntem creştini, că îl mărturisim pe Iisus ca Domn şi Mântuitor.

Crucea mai este înţeleasă şi ca armă spirituală împotriva răului, a puterilor demonice. Însemnându-ne cu simbolul Crucii, ne încredinţăm lui Dumnezeu şi ocrotirii lui.

Rugăciunea Sfintei Cruci

„Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăs