Aşa suntem noi, părinţii, vinovaţi că n-am făcut totul pentru copiii noştri.
Începe şcoala. Stau în genunchi şi răsfoiesc pe pat manualul de Limba Română pentru clasa a II-a pe care Teodora l-a primit de la şcoală. Are pagini obosite, înnegrite, mâzgâlite, oare câte generaţii de copii au învăţat după varza asta de manual? Şi „Matematica" e la fel, varză! Trebuie să-ţi cumpăr manuale noi, Teodora, că astea sunt urâte! - îi propun, decis să rezolv „problema" înainte de primul clopoţel.
Teodora stă în pat, cu picioarele întinse pe perete şi butonează hipnotizată consola portabilă primită de la... De unde naiba a apărut consola asta tocmai acum, când începe şcoala? Eu zic să înveţi după manuale noi, insist, arătându-i o pagină smotocită. „Doamna a zis că acestea sunt bune!" - îmi răspunde apăsat şi butonează cu înverşunare consola. Dar multe exerciţii sunt rezolvate cu creionul şi tu n-ai să le faci pentru că ştii rezultatele! „Eu vreau să învăţ după astea! Aşa a zis doamna!", îmi aruncă o privire furioasă. Ah, doamna, „aşa a zis doamna!" , eu n-am niciun cuvânt de spus! - îmi vine să-i strig. Să-i smulg consola, să-i scot bateriile, treci şi citeşte cartea de poveşti pe care ţi-a dat-o doamna s-o citeşti în vacanţă, că uite acum începe şcoala şi tu n-ai citit ultimele cinci poveşti din carte, şi ai să te duci cu poveştile necitite şi n-o să le ştii dacă te va întreba doamna, ai să fii codaşa clasei, ultima găină din clasa a II-a, Teodora! - vreau să-i strig aşa, ca să ştie cine sunt eu, tata! Îmi bag nasul în varza asta de „Matematică", resemnat şi neputincios.
Ce bună ar fi fost mama să-mi sară acum în ajutor, mama mea! Ah, jar ai fi mâncat, Teodoro, dacă era aici bunică-ta! Îmi rupea foaia din caiet pentru orice pată de cerneală. O rupea şi o mototolea. Şi mă fugărea pentru orice greşeală pe care o făceam în caietul de clasă la matematică sau p
