Nişte tineri au primit loturi de case la marginea Brăilei, în baza Legii 15. Încă de la repartiţie li s-a pus în vedere ca în termen de doi ani să-şi termine locuinţele, altminteri fiind ameninţaţi că li se vor lua înapoi terenurile şi li se vor da altor doritori, că lista-i lungă.

Corect. De cealaltă parte, municipalitatea avea obligaţia de a le asigura până la darea în folosinţă a caselor racordarea la utilităţile de strictă necesitate: apă rece şi energie electrică. Cum s-ar traduce asta? Un contract semnat între două părţi cu drepturi şi obligaţii. Ei bine, cele câteva familii tinere au făcut eforturi, s-au împrumutat la rude şi la bănci, au strâns din dinţi şi şi-au îndeplinit obligaţia de a-şi finaliza locuinţele, chit că ultimii doi ani au fost extrem de grei pentru toată lumea. Ce-a făcut municipalitatea? Nimic. Ce zice primarul? "Decizia pentru efectuarea acestor investiţii nu îi aparţine primarului, ci Consiliului Local Municipal. În luna iulie a acestui an, problema a fost expusă în CLM, iar unii consilieri au exprimat rezerve cu privire la oportunitatea efectuării unei asemenea investiţii pentru o stradă pe care se află, momentan, doar trei case. Cu toate acestea, CLM a aprobat până la urmă alocarea unui miliard de lei vechi, pentru faza de proiectare a reţelelor de utilităţi. După ce se termină proiectul, vom începe lucrările efectiv". Cu alte cuvinte, pentru "unii" consilieri nu contează o mână de alegători, mai ales că alegerile locale s-au încheiat. Altfel spus, aleşii pot să-şi mănânce liniştiţi indemnizaţiile şi să-şi rezolve cu celeritate doar propriile interese, că până la alegerile viitoare mai sunt 4 ani. Auziţi ce justificare! Investiţiile nu sunt oportune pentru doar trei case. Atunci de ce le-aţi dat terenuri în zonă, doamnelor şi domnilor consilieri municipali? De ce le-aţi pus oamenilor condiţii să-şi ridice casele în maximu