Chiar dacă formal România este parte a Uniunii Europene, interesele economice nu sunt perfect convergente - un lucru firesc pentru oricare dintre membri, de altfel.

Însă deciziile din ultimele zile, care au ca finalitate susţinerea necondiţionată a zonei euro, fac ca traseul României şi al majorităţii ţărilor care au aderat în ultimul deceniu să fie complet rupt de proiectul care începe să se concretizeze acum sub forma "Statelor Unite ale Europei". Eventuala apartenenţă a României în viitoarea entitate va fi tot formală. Însă asta nu este o veste proastă, ci dimpotrivă.

Statele Unite ale Europei înseamnă sforţarea birocraţiei bruxelleze de-a salva zona euro şi de-a conserva standardul economic ridicat cu care vestul s-a obişnuit. Cel mai probabil, încercarea va eşua, însă va fi un eşec lent, întins pe ani buni. Însă, pentru statele emergente de la periferia Europei, efortul va ţine deschis robinetul cu bani care le-a ajutat şi până acum să se desprindă de catastrofa economiei planificate.

Uniunea Europeană e divizată acum în patru mari zone de interese financiare. Principala zonă este axa Franţa- Germania (la care se adaugă Olanda, Austria, Finlanda etc.), care promovează proiectul european cu tot cu mijloacele politice şi materiale necesare. Chiar şi printre ele există dubii şi dispute, dar direcţia generală este înainte. A doua zonă este a euroscepticilor - Marea Britanie, Danemarca, Suedia, care din motive individuale preferă să stea de-o parte. Ele au sperat sau încă speră că se pot dezvolta independent mai bine decât în echipă. A treia zonă este a risipitorilor - Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania, care s-au împrumutat atât de mult încât acum au nevoie de ajutorul altora. Sau, mai exact, moneda euro are nevoie ca ele să fie ajutate. Ultima zonă este a nou-veniţilor - România, Bulgaria, Ungaria, Polonia etc, pentru care inflaţia din zona