13 septembrie 2006, 70000 de oameni au asistat la recitalul oferit de ros-albastri. A fost meciul cand fiecare jucator s-a autodepasit. Reveniti in grupele UCL dupa o pauza indelungata, stelistii au scris in acea zi o pagina din istoria fotbalului romanesc.
Victoria magica obtinuta de romani a facut inconjurul lumii. Nebunia lui Dica, bucuria de pe fata lui Vali Badea, seriozitatea cuplului Ghionea-Goian, paradele lui Carlos, incursiunile extremelor Saban (jucator aflat la cel mai bun meci jucat de el pentru Steaua) si Nesu, jocul fara greseala practicat la mijloc de Paraschiv si Lovin alaturi de ei,pe benzi , Banel si Cristocea in zi mare, campionii au oferit romanilor o seara de vis, o seara despre care oricine isi poate aminti cu placere.
Celebrul “Du-te Dica, du-te!”, viteza cu care atacantul se indrepta spre poarta nefericitului Shovkovskiy, lobul de manual executat de decarul Stelei si bucuria de dupa au insemnat “apogeul” unei generatii care a readus Romania pe harta fotbalului de club european. O generatie care s-a construit migulos si la care au pus umarul rand pe rand Piturca, Zenga, Protasov si Olaroiu. O generatie ce s-a remarcat prin “daruirea grupului” un grup condus din teren de catre Radoi. O generatie de la care ne-au ramas bucuria din vestiar de dupa meciul cu TSKA Sofia, meciul de poveste jucat in fata celei mai bune echipe a sezonului continental 2003/2004 – Valencia, ninsoarea din ziua primei manse cu Villarreal ce parea desprinsa din basme, amarul dublei cu Rosenborg, parcursul fara infrangere din grupele UEFA, nebunia de la Sevilla, istorica dubla cu Rapid, extazul din pauza returului cu Boro si secundele fatale din final ce ne-au furat visul unei a 3-a finale, dubla su Standard sau momentele din Piata Universitatii.
..
Astazi, Steaua inseamna Chiriches, Chipicu ori Rusescu. Speram ca ei sa fie temelia pe baza c
