Preşedintele Jose Manuel Barroso a prezentat ieri în faţa Parlamentului European un plan pentru transformarea Uniunii Europene într-o federaţie de state naţionale, una dintre cele mai importante schimbări strategice din istoria continentului. Acest moment crucial surprinde România în mijlocul unei crize politice profunde, care ridică semne de întrebare asupra capacităţii sale de a formula o opţiune de care va depinde viitorul ei.
În cel de-al treilea său discurs despre starea Uniunii, preşedintele CE a admis că realitatea crizei economice şi a crizei datoriilor suverane continuă să persiste şi să fie resimţită de mulţi cetăţeni ai UE. Pentru a o depăşi, Barroso susţine că Europa are nevoie de un mod nou de a gândi Uniunea, care trebuie să se angajeze pe o nouă direcţie. Această direcţie este cea a unei „federaţii democratice de state naţionale" care să crească treptat pe structura actualei uniuni economice şi monetare pe care o reprezintă zona euro. Această bază reprezintă cea mai mare promisiune, dar şi cea mai mare ameninţare la adresa Europei Unite.
Paşii integrării1. Uniunea bancară. Comisia a publicat deja un set de propuneri, pe care Barroso le-a calificat drept un „salt cuantic", de creare a unor mecanisme de supraveghere a băncilor europene la nivelul Băncii Centrale Europene. Toate băncile din zona euro ar urma să intre automat sub controlul BCE începând de la
1 ianuarie 2013, în vreme ce statele non-euro vor putea adera pe bază de voluntariat. Deşi propunerile Comisiei au fost primite cu scepticism de Marea Britanie, cu îngrijorare de celelalte state non-euro - România, Polonia, Suedia, Danemarca, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania şi Bulgaria - şi cu răceală de Germania, care le-a judecat ca fiind prea entuziaste, principiul supravegherii bancare nu va lipsi într-o formă sau alta din proiectul Europei Unite.
2. În ceea
