Trăim într-un județ plin cu resurse naturale, avem o țară bogată, dar mulți dintre noi suntem săraci. Tinerii abia ieșiți de pe băncile școlilor, plini de speranța că intră într-o nouă etapă a vieții, se trezesc șomeri, se trezesc refuzați de angajatori pe motiv că nu au experiență; astfel, ei nu știu încotro s-o apuce, ce să mai creadă și la ce să mai spere. Cei care sunt angajați sunt mai norocoși. Unii, un pic mai mult. Avem un județ cu peste 330.000 locuitori, cu peste 70.000 de angajați și suntem pe locul nouă pe țară la numărul de persoane care nu au un loc de muncă și care primesc indemnizație de șomaj. În această categorie însă nu intră șomerii neindemizați, care, astfel, fac să crească numărul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Și mulți își caută în zadar… Este teribilă starea în care intri în momentul în care te trezești fără un loc de muncă, fără un venit sigur pe care să te bazezi, când te gândești că vin facturile și termenele scadente la datorii și tu nu știi pe unde să mai scoți cămașa, cum este vorba românească. Este foarte greu să îți mai găsești un loc de muncă în prezentul nostru. Ai nevoie de o vorbă bună, poate, de multe ori, și de disponibilitatea de a „unge” angajatorul. Pe unii dintre ei și în unele cazuri, nu generalizez. Am auzit zilele astea o poveste legată de un lanț de magazine mega-cunoscut: se pare că, la angajare, bietei casiere sau vânzătoare i se cer garanții… E complicată povestea asta! Iar când ai un loc de muncă, ții și cu dinții de el. Ce să mai speri la ceva mai bine plătit! Am ajuns, unii dintre noi, să ne mulțumim cu aproape orice și să spunem des: „Bine că am un loc de muncă! Bine că sunt sănătos. Om trece peste toate!” Alte mii de gorjeni trăiesc din ajutoare sociale, iar unii strict din alocațiile copiilor. Despre cei care decid să fie părinți pentru a viețui din alocații, am o părere foarte proastă. To