In raport cu Legea 356 din 11 iulie 2003 (cu modificarile OUG nr.27, din 13 iunie 2012), cu reglementarile ulterioare, sunt necesare dezvoltari si schimbari in directia sincronizarii activitatilor la Institutul Cultural Roman. Le rezum aici (fiind, pentru moment, in Germania, pentru a pregati tiparirea unui volum personal, in traducere).

1. Va trebui redefinit ceea ce-si propune Institutul Cultural Roman, caci “initierea, organizarea si dezvoltarea capacitatii asociative….”, cum se spune in documentele institutului, nu sunt suficiente. In fapt, ICR artrebui sa aiba ca scop major producerea de noi valori de cultura si civilizatie, reprezentarea si promovarea culturii si civilizatiei poporului roman in tara si in lume, luata in intregime.Deci, accentul se muta pe producerea de valori. 2. Cultura este constiinta de sine a unui popor si, in acelasi timp, prefigurarea existentei lui viitoare. In continuitatea si calitatea dezbaterii culturale se etaleaza astazi forta unui popor. ICR trebuie sa-si asume, sa incurajeze si sa intretina dezbaterea culturala de buna calitate in care cetatenii Romaniei sa se exprime si sa-si regaseasca vederile. Contributia la elaborarea de proiecte “Romania 2020” va trebui sa aiba prioritate. Deci accentul se muta pe configurarea alternativelor de evolutie a Romaniei si articularea proiectelor corespunzatoare, in locul actualei stagnari a dezbaterii. 3. Pe scena Europei si a lumii a devenit din nou limpede – inclusiv in cursul crizei incepute in 2008 – ca “societatea informatiei” si “societatea cunoasterii” (atat de licitate astazi)au nevoie de un complement, care este “societatea intelepciunii”. Romania actuala are nevoie de o reflectie priceputa asupra calauzirii in viata, in istorie, in lume. Prin prevederi corespunzatoare, va trebui asumata completitudinea culturii si civilizatiei actuale si faptul ca ICR se obliga sa cuprinda, i