Înainte de verdictul Curţii Constituţionale a Germaniei asupra Tratatului de înfiinţare a Mecanismului European de Stabilitate (MES), cotidianul Handelsblatt se întreba, retoric probabil, ce vor alege judecătorii între prăbuşirea democraţiei şi prăbuşirea monedei unice.
Acum am aflat că nimic nu mai contează şi nimic nu poate sta în faţa unor planuri faraonice iluzorii. Curtea Constituţională a Germaniei a arătat că nu este decât un pion politic în jocul integrării forţate europene, pion care a încercat să-şi apere onorabilitatea printr-o serie de condiţii.
Decizia Curţii Constituţionale a Germaniei reprezintă un eveniment extrem de negativ pentru viitorul statelor europene. Ce va urma? Să sperăm că nu vom asista curând şi la "incendierea Reichstag-ului".
O astfel de variantă nu poate fi eliminată, în condiţiile în care Herman Van Rompuy şi Mario Monti au propus, recent, organizarea unui summit extraordinar al Uniunii Europene pentru a contracara "sentimentul antieuropean în creştere". O asemenea întâlnire, pentru a produce rezultatele scontate, trebuie să fie urmată şi de crearea unui "eşalon de protecţie" a sentimentului european (n.a. probabil denumit Europäische Union Schutzstaffel), care să ne oprească pe stradă pentru controlul conştiinţei.
Decizia Curţii Supreme a Germaniei pune într-o lumină favorabilă implicarea Curţii Constituţionale a României în soluţionarea crizei politice care ne macină de ceva timp. Povara deciziei a fost mai uşoară pentru judecătorii noştri, deoarece au trebuit să aleagă doar între slugile care se întrec să scape cât mai repede de suveranitatea naţională.
Democraţia nu a fost niciodată în joc. Dacă Europei îi păsa cât de puţin de acest "animal" pe cale de dispariţie, România nu ar fi fost primită în UE în 2007. Acum dezbaterile intense din Parlamentul European pe tema României sunt la fel de ancorate în m
