La nici două săptămâni după ce posturile de poliţie comunală au fost reînfiinţate, GdS încearcă să vă spună câte ceva şi despre condiţiile în care cei care veghează la siguranţa cetăţeanului îşi desfăşoară activitatea

Dacă treceţi pe lângă Secţia de Poliţie Rurală nr. 3 Bucovăţ, vi se va părea că arată ca oricare alta: vopsită în alb, mâncată un pic de trecerea timpului, cu două-trei sticle de plastic aruncate pe jos, cu câteva detalii albastre care respectă însemnele oficiale ale clădirilor care îi adăpostesc pe cei ce protejează siguranţa publică. Totul pare normal din exterior, în afară de gardul din spatele clădirii care, parţial, nu există. Puţini ştiu, însă, în ce condiţii de lumea a treia se luptă aceşti oameni cu infracţionalitatea, criminalitatea şi alte pericole ce pândesc orice societate.

Trei cămăruţe sunt date spre folosinţă în clădirea poliţiei din Bucovăţ. Una este camera de primire, deloc primitoare, unde, pe o masă, stă o Biblie. Se pare însă că nici Dumnezeu şi nimeni în afară de poliţişti şi cetăţeni n-a mai trecut de mult pe acolo. Aflaţi în semiîntuneric, am aflat că se luase curentul şi, după cum recunosc mai mulţi, se ia zilnic. A doua cameră, luminată mai mult natural, este cea în care două compartimente îşi îndeplinesc atribuţiile: secretariatul şi criminalitatea judiciară, unde coordonator este inspectorul principal Marius Bărbulescu, totodată vicepreşedinte al Sindicatului Poliţiştilor Doljeni. A treia cameră - încuiată - este biroul şefului de secţie, comisar-şef Constantin Rezeanu, care la momentul vizitei GdS era în concediu.

Ancheta din maşină

Această secţie funcţionează după o autorizaţie care a expirat în 2010, unde scrie negru pe alb că maximum trei persoane îşi pot desfăşura activitatea. Acestea trei sunt, însă, 12 în ziua de azi, iar până la 1 septembrie fuseseră 30. Ironic atunci când ne gândim că 12 pers