Despre dosare facute de justitie, servicii secrete, de multii sefi... s-a vorbit tot timpul cu o anume fereala si frica, dar despre dosariada ca arma politica de distrus carierele concurentilor, opozantilor, rivalilor, inamicilor si dusmanilor se scrie aproape zilnic din 2004 incoace.
Perioada coincide cu prezidentiatul dlui Basescu, iar cea mai mare parte a mass-mediei sustine ca nu degeaba.
Cum functioneaza arma? Ca un insectar pe care gimnazistii il inaugureaza cu mare grija, atat a lor cat si a profesorului, intepand cu acul de siguranta toracele fluturelui, al gandacului, al cosasului ori al mustei si infigandu-l pentru vecie pe o placa de polistiren. Daca intepatura se face cu blandete, bazaitul sau tremuratul continua cateva ore, daca nu, se face liniste subit.
Insectarul politic
In cazul dosarelor se intampla la fel: se ia una bucata individ politic dintre cei mai periculosi pentru vreo anume functie inalta, i se pun rufele la spalat de catre insi bine specializati, iar, in caz ca nu se gasesc mizerii, i se asculta telefoanele, i se retuseaza pozele sau i se "fac" altele. In final, la ora de varf mediatic, este invitat la procuror, de obicei al DNA, principalul operator si depozitar de dosare in zilele noastre.
Acolo procurorii ii inteapa trupul intre trecut si prezent, ramanand indosariat cu grija pana la moarte. Eventual si dupa. Unii barfesc adesea ca la fel de multe dosare s-ar afla la alti procurori, politisti, garda financiara, ba chiar si la Cotroceni, inchise intr-un dulap. Intrucat eu nu am probe, acuza ramane la stadiu de barfa.
Ritualul indosarierii
Invitarea la indosariere se face dupa un anume tipic sau ritual: se trimit atentionari "pe surse" la sediile jurnalelor si ale televiziunilor, care si-au facut obisnuinta sa raspunda cu promptitudine solicitarilor de media
