În învăţământul românesc, apele nu se vor limpezi niciodată. Toţi miniştrii care au funcţionat în ultimii 22 de ani, au încercat să găsească „panaceul” universal, pentru a descâlci nebănuitele cărări, obligatoriu de urmat, pentru elevi şi cadre didactice. De regulă, voinţa politică a fost mai puternică decât competenţa profesională, impunându-se soluţii aiuristice, fără legătură cu realitatea, care au adâncit haosul. Abramburica Andronescu a revenit pentru a treia oară în fruntea Ministerului Educaţiei, având asupra sa acelaşi bagaj vechi de atitudini şi abordări. Managementul ministresei seamănă până la identificare cu cel al unei bucătărese, care toacă minuţios zarzavatul, sperând să găsească înţelepciunea vieţii, în meticulozitate. Transformate în sute de fărâmituri, fin tocate, problemele îşi pierd identitatea şi esenţa. În urmă nu rămâne nimic. Doar o pisălogeală inutilă.

Rezultatele ultimei sesiuni de la bacalaureat reprezintă rodul activităţii fostei şi actualei ministrese, care în mandatul trecut a eliminat examenul de capacitate şi a desfiinţat şcolile profesionale, măsuri care au condus la un deficit mare de meseriaşi pe piaţa muncii. Elevii au fost obligaţi să parcurgă o programă, care îi conducea în mod inevitabil la susţinerea Bacalaureatului Naţional. S-a încercat să se bage cu forţa cartea în capul elevilor, pentru a susţine un examen de maturitate, din cadrul căruia aceeaşi doamna Ministru a eliminat probele tehnice, neluându-se în calcul materiile specifice profilului. Drept urmare, 80 de mii de tineri au făcut liceul degeaba, neavând şanse reale de a pătrunde în învăţământul universitar. Ce vor face aceşti tineri? Vor intra intr-un şomaj jignitor pentru demnitatea lor umană, trăind într-o sărăcie cruntă.

Dacă privim critic fenomenul, trebuie să recunoaştem că nici tinerilor, nu prea le dă inima ghes să muncească. Că doar „munca este