Ziua 21 : duminică 1 iulie.
O săptămână de “muncă”.
Nu am mai scris săptămâna asta. Nici măcar nu mi-am mai făcut notiţe zilnice despre ce am făcut. Încep să mă obişnuiesc aici. Sunt în a 21-a zi, se zice că în 21 de zile te obişnuieşti cu orice. Nu am mai călătorit săptămâna aceasta decât între Bolga, Tongo şi Kumbosco. Kumbosco, satul unde stau, mă confuzează în legătură cu denumirea. Am văzut o factură de apă şi una de curent. Pe una scrie Kumbosco, pe alta Kumbusco. La intrarea în sat dinspre Bolga este o tablă amărâtă, de-abia o observi, pe care scrie Kumbosigo. Şi serviciul de localizare al Facebook îl ştie tot de Kumbosigo, deci probabil asta-i denumirea oficială.
Am fost la birou, în fiecare zi. De obicei, cei de la Link mă iau de acasă dimineaţa cu maşina şi mă aduc seara. Dimineaţa trebuie să-i sun şi îmi spun că o să vină după mine. Când nu i-am sunat, n-au dat nici un semn de viaţă. Seara mă aduc ei în afară de cazul că vreau să mai rămân în oraş. E comod cu maşina, dar nu mă simt prea confortabil să depind de ei. Miercuri a plouat vreo 5-6 ore. Voiam să merg cu un taxi, să nu-i mai chem după mine, dar nu am vrut să pornesc prin ploaie. Au venit după mine doar târziu, după ora 12. Vineri m-am dus singur, fără să-i sun. Nu m-am grăbit să ajung, fiindcă oricum ei nu par interesaţi să-mi dea ceva de făcut. Am pornit de acasă doar pe la 9 şi de la staţia de taxiuri nu m-am grăbit. M-am oprit pe la diverse magazine să casc gura şi am intrat la Vodafone să văd oferta lor de internet.
Pe la 10 fără un sfert m-a sunat Bash să mă întrebe unde sunt. Mă aşteptau la birou ca să mergem la Tongo, unde urma să avem o întâlnire cu toţi funcţionarii de la GES (inspectorii şcolari) şi cu voluntarii naţionali, ca să le prezinte formularele de evaluare a şcolilor şi să declanşeze procesul de evaluare. E un proces complex, durează mult şi consumă
