“Universităţile nu formează angajaţii de care avem nevoie”, spunea nu demult Vasile Iuga, Country Managing Partner în cadrul PwC Romania. Ați auzit de multe ori spunându-se că universitățile din România se concentrează prea mult spre aspectul teoretic al unei specializări, iar în momentul în care absolvenții pleacă de pe băncile școlii nu știu să facă nimic din punct de vedere practic. Pe de altă parte, angajatorii cer experiență și se uită mai puțin la bagajul de informații și mai mult la ce știi să faci.

România nu are nicio școală universitară în Top 500 Universități. Dar asta nu ar fi singura mare problemă. România nu are școli universitare care să fie orientate spre formarea de abilități practice pe care studenții care le urmează să le folosească la viitoarele locuri de muncă. Pe scurt, teorie multă, practică puțină, chiar spre deloc.

Francezul Nicolas Combat a venit în România ca să facă o școală așa cum statul român nu a reușit să facă până acum și așa cum nici universitățile particulare, unele adevărate fabrici de diplome, nu au făcut: o școală care să-i pregătească pe studenți să facă față unui job.

Și pentru că cea mai bună pregătire are loc nu pe băncile școlii, ci chiar la locul de muncă, școala lui Nicolas Combat are colaborări cu angajatori din România, cu ajutorul cărora studenții practică ceea ce în mediul academic se numește “învățământ în alternanță”. Ce înseamnă acest lucru? O săptămână fac cursuri în sala de clasă, iar în următoarea săptămână muncesc, ca un orice alt angajat, într-o companie.

În Franța, acest tip de învățământ este ajuns deja la maturitate și a fost experimentat și de studenți români care au mai plecat la studii în afară prin programul Erasmus: în timpul studiilor, tinerii fac stagii de pregătire plătite în cadrul unor companii, la care și pot rămâne ulterior, după finalizarea studiilor.

Cefo