O să vă surprindă, dar nu am de gând deloc să mă refer la disputele politice interne, cu certe reverberaţii în spaţiul european, sau la felul în care unele cancelarii europene şi unele instituţii de la Bruxelles s-au raportat la furtuna politică prin care România a trecut în ultimele luni.
Aceste gânduri sunt consacrate celei mai recente dispute din jurul prezenţei romilor de cetăţenie română şi bulgară în ţări ale Uniunii, dispute provocate de o nefericită declaraţie a Ministrului fracez de Interne.
Intervenţia Ambasadorului Franţei la Bucureşti a fost, în contextul acestui episod, una cât se poate de binevenită, atâta vreme cât Ambasadorul a precizat care era "citatul istoric" la care Ministrul fracez s-a referit, atâta vreme cât Ambasadorul, spre deosebire de Ministrul sau, nu a avut în vedere o etnie, vorbind numai despre infractori.
Prima observaţie pe care vreau să o fac, este aceea că, această declaraţie sugerează o dată în plus deficitul democratic grav în care par a se afla instituţii europene, ba chiar mai mult, state europene. Pentru oricine are o minimă cunoaştere istorică, o asemenea declaraţie nu poate fi decât şocantă, cu atât mai mult cu cât ea vine din ţara care a produs Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului.
Conjunctura poate fi înţeleasă. Cerşetoria, este extrem de neplăcută societăţilor moderne, fie că acestea sunt occidentale sau orientale. Apariţia unor aşezări neconforme cu standardele civilizaţiei actuale şi ilegal construite nu poate decât să îi agreseze pe cetăţenii europeni care nu au mai văzut aşa ceva. Fundamental însă, este faptul că de etnie romă sau nu, aceste persoane sunt cetăţeni europeni, originari din România sau de aiurea, şi deci, au toate drepturile şi obligaţiile unor cetăţeni europeni. Inclusiv dreptul la libera circulaţie.
Guvernul socialist de la Paris se arata pentru moment a fi un
