Cine nu crede că energie egal 100% politică să-şi muşte limba. Ultimele desfăşurări de forţe în cazul "Gazprom versus Comisia Europeană" declanşat în această toamnă arată cât de tare îşi vor încorda muşchii politici cei "mari", plecând de la preţul şi distribuţia gazului natural.
Şi, de data aceasta, la mijloc fiind cei "mici", adică statele din Europa Centrală şi de Est.
Deşi a fost destul de puţin reflectat în mass-media locale până acum, anunţul Comisiei Europene că anchetează Gazprom pentru preţuri "incorecte" (unfair - engl.) în Europa de Est, împiedicarea diversificării aprovizionării şi limitarea prin prevederi contractuale abuzive a tradingului de gaze este o bombă pe piaţa energiei europene.
Vor porni de aici multe desfăşurări de forţe, cu consecinţe imprevizibile. Gazprom furnizează 36% din gazul natural pe care îl consumă Uniunea Europeană şi 70-80% din gazul natural ars în Polonia, Cehia şi Ungaria. În Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Slovacia este unic furnizor.
Toate aceste ţări sunt menţionate de mass-media străine ca fiind cele unde Gazprom ar fi încălcat regulile concurenţiale, conform acestei investigaţii a Comisiei Europene.
Nu şi România, care are cea mai scăzută dependenţă de gazele ruseşti: a consumat în iunie 2012 doar 15% gaz din import, iar anual importurile reprezintă circa 30% în medie.
Ieri însă în războiul gazului au survenit trei elemente, dintre care două ţin chiar de România.
Preşedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaite, aflată la Bucureşti, a invitat România să coopereze pentru a scăpa de dependenţa de gazul rusesc. Cu amendamentul că Lituania este 100% dependentă de gazul rusesc, iar România (deocamdată) se poate baza pe resurse proprii, invitaţia arată că şi România va fi implicată, vrând-nevrând, în acest război al gazelor.
Apoi, Rusia a pus ieri piciorul în prag şi a condiţionat re
