Stăm bine după două meciuri, dar urmează alte două ce ne pot direcţiona spre sportul nostru preferat: calculele
Bine a zis, cine-o fi zis, că fotbalul e o stare de spirit. Au fost de ajuns două victorii ale echipei naţionale pentru ca starea de spirit din jurul său să se schimbe. Brusc, deloc surprinzător dacă ţinem cont de spaţiul geografic în care ne aflăm, dintr-o Românie pesimistă am devenit una optimistă. Zona realistă e mai dificil de străbătut şi nici n-aduce beneficii.
După acest 6-6, selecţionerul are zar de fugă. 6 puncte din 6, cu 6 goluri marcate şi nici unul primit. Sună bine. Dacă ascultăm însă prin ceea ce înseamnă adversarii pe care i-am întîlnit, nu sună a nimic. Victoria cu Andorra nu reprezintă nimic, e clar, cea din Estonia poate reprezenta ceva doar dacă la Tallinn se vor împiedica alţii.
La ce ne ajută starea de spirit azi, cu o lună înainte de un prim moment al adevărului, “dubla” cu Turcia şi Olanda. Atenţie, nu e un moment decisiv! Cu siguranţă, în stilul nostru exaltat, pe ideea asta vom pedala, dar nu e aşa. Dacă luăm bătaie în cele două meciuri ne vom întoarce la sportul pe care îl tot practicăm în ultimii ani, calculele, dar nu vom fi ieşiţi din ele. Starea de spirit de azi ne ajută la o pregătire liniştită a respectivelor meciuri. Prea mult noroc n-am avut, căci nu-i tocmai simplu să joci în 4 zile cu ambele contracandidate, dar n-avem ce zice după ce am avut o dublă facilă la debut. Selecţionerul îşi propune un alt 6-6, şi e foarte bine că o face, în fond e bine să-ţi propui lucruri mari în loc să te mulţumeşti cu puţin.
Realist vorbind, un zar ca ăsta poate prinde doar cu unele măsluite. Olanda şi Turcia s-au arătat, în cele două meciuri ale lor, cam cu două trepte deasupra noastră. Aşa că, la fel de realist continuînd, două puncte în cele două partide ar fi un parcurs excelent. Orice se scoate pe deasup
