La data de 4 aprilie 2012, pe strada Plantelor din Bucureşti, cea cu umbră, dar şi cu multă lumină în acelaşi timp, am primit de la dl Mihai Vasiliade, după ce domnia sa m-a rugat să-i ofer sprijinul, intrînd în vorbă cu mine la finalul unei liturghii săvîrşite în duminica dinainte la Biserica Popa Soare şi pe parcursul căreia mă privise insistent, un dosar cuprinzînd mai multe documente oficiale şi acte personale privindu-l pe Octavian Vasiliade, tatăl său. Acesta a fost înalt funcţionar public în perioada interbelică şi în primii ani de după război. Cu o uşoară rigiditate, pornită deopotrivă din educaţie, dar şi dintr-un bun-simţ înnăscut, domnul Vasiliade, privindu-mă adînc în ochi, m-a rugat să analizez acele documente şi să desluşesc împrejurările morţii tatălui său, asupra căreia el a păstrat întotdeauna suspiciunea unui asasinat, planificat de către autorităţile comuniste. Am încercat să aflu ce e de aflat; şi iată ce. Octavian Vasiliade s-a născut pe 28 octombrie 1909 la Focşani. A absolvit bacalaureatul Şcolii de Statistică la 5 iunie 1930 şi a fost licenţiat în drept pe 21 iunie 1933. Cunoştea bine limbile franceză şi germană. Din 1929 a intrat în serviciul public, ca subşef de birou la Statistică, în cadrul Prefecturii Putna. În 1935 a fost avansat şef de birou, iar un an mai tîrziu, la 27 de ani, a fost delegat prim-pretor al Pre­turii Zăbala din județul Putna. În 1938 a fost detaşat o scurtă perioadă de timp în cadrul Admi­nistraţiei Centrale a Ministerului de Interne, după care a revenit la Pretura Zăbala. În mai 1940 a fost delegat ca prefect de Vrancea, iar din iulie acelaşi an a ocupat funcţia de subprefect, mai întîi în judeţul Putna, apoi la Tecuci şi din 15 noiembrie 1945 la Braşov. După o scurtă revenire ca prefect la Putna, din ianuarie pînă în iulie 1947, cînd a fost revocat din această funcţie, dl Octavian Vasiliade s-a întors în funcţia