Statul (a privatizat Petrom cu tot cu Arpechim), acţionarul minoritar PCC (a contribuit indirect la majorarea datoriilor) şi managementul (incompetent, dornic să căpuşeze) sunt vinovaţi de moartea clinică a Oltchim. Ce va fi după 18 septembrie?
Practic închis, cu datorii de 700 milioane euro, salariaţi neplătiţi de 2 luni şi demonstraţii în stradă împotriva... liderului de sindicat, Oltchim îşi aşteaptă marţi viitorul proprietar cu un picior în groapă. Cum s-a ajuns aici? Statul a privatizat Petrom cu tot cu rafinăria Arpechim, de care era legat ombilical combinatul.
Produsele secundare rezultate din rafinarea petrolului la Arpechim erau materialul de lucru al Oltchim, iar o dată cu închiderea rafinăriei în 2010 de către OMV, din raţiuni de rentabilitate, Oltchim a trebuit să-şi aducă la costuri mai mari, ocolind, materia primă (realizând prostia făcută, statul a cumpărat în 2009 de la austrieci instalaţia de piroliză, dar pentru ca lucrurile să funcţioneze la Oltchim cineva trebuie să repornească rafinăria, iar FMI s-a împotrivit în momentul în care s-a pus problema ca statul s-o preia).
Datoriile istorice ale combinatului au mai legat apoi o piatră de moară de gâtul acestuia: cele 135 milioane de euro către VAS s-au dublat, de pildă, prin înglobarea dobânzilor si penalităţilor. Prima tentativă de majorare de capital cu datoriile AVAS s-a produs în 2003, dar procesul s-a anulat după procese deschise de minoritari. În acest an s-a încercat încă o dată o conversie, care ar fi majorat deţinerile statului la peste 90%. Pentru a o împiedica, PCC şi vehiculul cipriot cu care acţionează concertat au cumpărat agresiv acţiuni prin bursă pentru a ajunge la 33% şi a bloca decizia în AGA.
Deşi părea că are acordul Comisiei Europene pentru a derula totuşi majorarea de capital, folosind pârghia unei ordonanţe de urgenţă, statul a renunţat pe ultima
