Vlad Hogea Dominatia germana asupra Europei devine la fel de apasatoare ca în vremea cancelarului Bismarck. Punctele de vedere ale Angelei Merkel în legatura cu renuntarea la suveranitatea nationala de catre statele membre UE au fost preluate cu constiinciozitate de catre însusi presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. În recentul discurs despre Starea Uniunii, rostit în plenul Parlamentului European, acesta a declarat ritos: ”FEDERATIE A STATELOR NATIUNE: acesta este orizontul nostru politic. Fac apel la o Federatie a Statelor Natiune! Nu un SUPERSTAT, ci o Federatie care sa poata sa se bazeze pe o mutualizare a suveranitatii prin care fiecare cetatean este mai bine echipat si aparat. O suveranitate în comun înseamna mai multa putere, nu mai putina. Într-un moment de turbulenta ar fi o greseala sa lasam apararea natiunilor la mâna populistilor sau la nivel national. Aceasta Federatie a Statelor Natiune va cere, în final, un nou tratat”.
Mie, ca om atasat valorilor nationale, sintagme precum: ”mutualizare a suveranitatii” ori ”suveranitate în comun” mi se par ambigue, aluzive si, ultimamente, periculoase. Eu cred într-o Europa a Natiunilor, nu într-o Europa federala sau confederala. Vocea româneasca se aude, si asa, prea slab în cadrul Uniunii Europene. Daca se ajunge la federalizare, riscam sa devenim o ”gubernie” sau un ”pasalâc”. Sa fim piata de desfacere, furnizor de forta de munca ieftina si masa de aplaudaci la reuniunile comunitare – ne-am cam saturat.
În lucrarea mea ”Europa Secreta” (Ed. Business Adviser, 2011), am prezentat pe larg contextul si dedesubturile fondarii constructiei europene, pe scheletul franco-german. Acum, dupa mai bine de o jumatate de veac de la Tratatele de la Paris si Roma, Germania reunificata îsi reafirma vocatia imperiala. Angela Merkel se vizeaza (sau se viseaza!) un fel de Bismarck. La picioarele sale
