* Între numeroasele locuri în care se spune că-ar fi trăit zeul dacilor se află şi muntele Gugu. În vârful lui este o peşteră şi în apropiere un pârâu. Chiar dacă timpul a şters toate urmele locuirii, cine ajunge acolo înţelege de ce dacii mureau râzând *
Şi dacă este adevărat? Dacă muntele sacru al dacilor, Kogaion, există cu adevărat? Dacă aş putea să merg şi eu pe urmele lui Zamolxe, marele zeu al dacilor? Deja imaginaţia zbura departe, ca norii purtaţi de vânt. De unde a apărut această legendă a lui Zamolxe şi a Kogaionului, muntele sfânt? Cele mai vechi însemnări sunt bineînţeles de la greci, din antichitate, primul dintre ei fiind Herodot. Acesta povesteşte despre Zamolxe că era un fost sclav al lui Pitagora. După ce a redevenit om liber, s-a îmbogăţit şi s-a întors acasă, în Tracia. Aici şi-a făcut "o odaie”, unde primea ca oaspeţi pe cei mai de seamă conducători, învăţându-i că nici ei şi nici urmaşii lor nu vor muri, ci vor merge într-un loc unde vor trăi veşnic. Zamolxe, cunoscut şi ca Gebeleizis, a pus să fie săpată "o subterană” în care a dispărut timp de trei ani, concetăţenii lui crezându-l mort. După trei ani însă, a reapărut şi, în felul acesta oamenii au fost convinşi că există viaţă după moarte şi că ce spune el este adevărat. Herodot povesteşte acestea pe la 450 înainte de Hristos şi ceea ce spune el s-ar fi întâmplat cu aproximativ o sută de ani înainte, deci între 546 şi 478 î.H.
O altă personalitate a antichităţii, Strabon, marele geograf grec, scrie şi el ce a aflat de la înaintaşii săi despre Zamolxe şi daci, lărgind un pic legenda cu noi amănunte. După Strabon, Zamolxe fusese sclav la Pitagora, însă umblase mult, până în Egipt, tot pentru a învăţa. Întors acasă, în Tracia, a devenit mai întâi mare preot al regelui şi abia apoi s-a retras într-o peşteră pe vârful unui munte, oamenii considerându-l zeu. Aici apare
