Vestiarele în care se schimbă juniorii lui Dinamo de la Oneşti arată impecabil

Înainte, pe acel loc stăteau doar ruinele unor vestiare modeste

Juniorii lui Dinamo stau pe Facebook în cantonament şi încearcă, fără succes, să aducă animatoare în camerele de la Săftica. La câteva sute de kilometri distanţă, pe un teren izolat din Oneşti, alţi puşti care joacă în tricourile alb-roşii aleargă de rup pământul, mânaţi de glasul dur al lui Ioan Sdrobiş. "Părintele" e neschimbat. Poate doar albastrul ochilor să se fi diluat odată cu trecerea timpului. "Umblau şerpii pe aici când am venit", spune arătând mândru către vestiarele al căror alb străluceşte acum.

Puiu şi câinele de lângă teren

În oraşul care a dat-o lumii pe Nadia Comăneci, fotbalul a murit la finalul anilor '90. Echipa locală, FC Oneşti, a prins două sezoane de Divizia A din ambiţia lui Nicolae Puiu, unul dintre cei mai controversaţi patroni de club apăruţi vreodată în peisajul trist al fotbalului nostru. Apoi s-a stins. Rămâne şi acum, chiar dacă plin de rugină, gardul tunelului pe care Puiu îl făcuse pentru ca animalul său preferat, un câine uriaş, să poată sta lângă teren în timpul meciurilor. A dispărut şi Ursu, animalul-mascotă de la stadion. A rămas doar o mână de maidanezi care latră inofensiv atunci când vreo figură necunoscută trece de porţile stadionului. Peste drum de stadion se aud însă glasuri de copii.

Între Reşiţa şi Oneşti

Ghidat de voci, te apropii de un gang plin de buruieni. Zâmbeşti ironic gândindu-te că aici, printre plantele crescute necontrolat, sunt marile proiecte ale dinamoviştilor. Depăşeşti momentul, mergi înainte câţiva metri şi dai de verdele curat al gazonului. Din tribună se aude un alt glas, dar ceva mai gros. "Băăăă, nu mai sta pe călcâieeeee!". E Ioan Sdrobiş, omul care coordonează proiectul lui Dinamo de la Oneşti. "În trei luni am făcut tot c