Oriunde am fi, la Bucureşti sau în Maryland (Columbia), în Israel sau în Europa Occidentală, ne aşteaptă o toamnă furtunoasă. În cel mai bun caz. Pe ici, pe colo, s-ar putea să întîlnim şi uragane. Cum poţi să te aperi de un uragan? Vara trecută, la Bucureşti, mă întrebam cum supravieţuieşte omul unei zăpuşeli meteo-politice infernale. Acum, că zăpuşeala a trecut, se anunţă ruperile de nori. Nici ele nu sînt prea plăcute.

Reprezintă oare suferinţa altora o consolare? Poate, dar dacă da, aceasta este trecătoare. La urma urmelor, trebuie să facem faţă singuri pericolelor care ne pîndesc. Ca şi morţii. Ca şi luminii orbitoare a soarelui. Dacă reuşim. Putem desigur să ne izolăm, să uităm de toţi şi de toate şi să ne retragem în tăcere sau în resemnare. Ashramurile de la poalele Himalayei sînt pline de astfel de înţelepţi. Sau de candidaţi la mîntuirea prin renunţare. Alţii, dimpotrivă, iau paloşul şi se duc să se bată, să verse sînge dacă e nevoie, pentru a schimba faţa lumii. În bine, desigur. Dar şi ei pot deveni tot atît de răi ca şi un uragan. Sau ca un taifun. Sau ca un politician. Sau ca un intelectual pe baricade.Nu încerc să fiu ironic. Nici sarcastic. Înţeleg pasiunile şi respect dreptul fiecăruia de a avea o idee călăuzitoare şi de a se bate cu convingere pentru ea. Atît intelectualul, cît şi politicianul sînt într-o poziţie incomodă în momente de mare tensiune, de confruntări politice şi sociale. Primul trebuie să fie înţelept şi să se lase ghidat de precepte morale, cel de-al doilea trebuie să atingă un scop care i-a fost impus, în cele din urmă, de alegători. Perioadele de dinainte de alegeri sau cele care le urmează sînt asemenea momente de mare încordare. Cum fiecare grăieşte (şi piere) pe limba sa, nu este surprinzător să observăm diferenţe majore uneori în discursul celor două grupuri. Ceea ce este şocant însă este să-i regăseşti de mult