Romanul rămas în manuscris şi neîncheiat al cunoscutului scriitor optzecist Gheorghe Crăciun a fost anunţat de fragmentele publicate în reviste literare şi a devenit deja o legendă printre admiratorii săi. Legenda se numeşte Femei albastre, o carte despre parcursul iniţiatic al unui bărbat deja matur la momentul Revoluţiei din 1989, scrisă cu fraza impecabilă şi cu inteligenţa şi vigoarea caracteristice prozatorului. Personajul central al romanului, un individ divorţat, ce schimbă slujbe, dar şi femei, aleargă după o himeră, pe care o vede întrupată în făptura de celuloid a actriţei Nicole Kidman. Femeile reale pe care le iubeşte senzual nu reuşesc să-l satisfacă afectiv. Va rămîne el în braţele fidelei, odihnitoarei Ondina sau va ceda vampei inocente Ada Comenschi? Va rămîne în avocatură sau va continua să scrie romane poliţiste?
GHEORGHE CRACIUN (1950- 2007), unul dintre reprezentanţii de seamă ai curentului optzecist în literatura română. A publicat romane – Acte originale/Copii legalizate (1982), Compunere cu paralele inegale (1988), Frumoasa fără corp (1993) şi Pupa russa (2004) –, eseuri şi un volum de proză scurtă, desene şi fotografii – Mecanica fluidului (2003).
Nu mi-au plăcut niciodată actriţele de film. Orice frumuseţe de celuloid mă lasă rece. Cu Nicole Kidman a fost altceva. Figura ei de femeiuţă fragilă, sălbatică şi voluntară m-a cucerit imediat, a devenit în timp un fel de obsesie. Mi se întîmplă, de pildă, să-mi cadă în mînă vreo revistă colorată cu vipuri feminine la modă şi să mă surprind răsfoind-o grăbit căutînd-o pe frumoasa Nicole. „Nicoleta aia a ta...”, zice Ondina, şi mă priveşte cu o mutră dezamăgită, superioară. Bine, n-are decît?! Pentru că de cele mai multe ori n-o găsesc pe Nicoleta aia a mea şi mă reîntorc la preocupările mele cît se poate de liniştit. N-a fost să fie, poate altă dată. Şi uit.
În urm
