- Cultural - nr. 179 / 14 Septembrie, 2012 Carte: bucoavna, ceaslov, abecedar, scrisoare Carte, carti s.f. I 1. Scriere cu un anumit subiect, tiparita si legata sau brosata (…) 2. Fig. Cunostinte de scriere si de citire; invatatura, stiinta, cultura (…) Manualul elementar pentru invatarea scrisului si a cititului este abecedarul (azbucoavna, bucoavna). Bucoavna este un termen vechi si desemneaza abecedarul avand caractere chirilice. Ca origine, carte provine din lat. charta, fr. carte, etimologic, bucoavna are originea in azubucovina (sl. buky), adica s.f. buche, buchi (in expresiile: a nu sti buche – a nu sti nimic (la invatatura), a fi (tot) la buchi – a fi tot incepator (la invatatura). In sens larg carte inseamna invatatura: "Ai carte, ai parte”. Continuand proverbul, Anton Pann, autorul volumului "Povestea vorbii” adauga "de cine nu-nvata, relele s-agata. De aceea imprieteneste-te cu cartea si asculta pe cei de la care ai ce invata…”. Miron Costin, cronicarul, ne-a sfatuit "Lasat-a cronicarul un sfat, si intelept/Si de folos sa-ti fie: cititul sa sporesti;/Citeste, ducand gandul pe drumul cartii (s.n.) drept/Ca «alta mai frumoasa zabava» nu gasesti!”. La mijloc de secol al XIX-lea, scolarii invatau sa scrie si sa citeasca din ceaslov. Ceaslov, ceasloave, s.n. Carte bisericeasca cuprinzand anumite rugaciuni si cantari pentru diferite ceasuri ale zilei si care servea si ca abecedar. Din sl. ceasoslovu (casoslovu). Nica al lui Stefan a Petrii, neintrecutul povestitor Ion Creanga va provoca mari chinuri "cuvioaselor muste si cuviosilor bondari” intre paginile unsuroase ale ceasloavelor. Pregatit cum se cuvine de Domnica, Fanuta, "o nimic-toata-de-om” purta in ghiozdan, in cea dintai zi de scoala, "abecedarul, placa, plumbul, buretele, o bucata de paine si niste perje afumate” (Ionel Teodoreanu): placa = tablita – tinea locul tuturor caietelor; plumbul = cond