Prima zi a acestei luni a marcat nu doar începutul toamnei, ci şi al unui nou an bisericesc. Un prilej de mare bucurie pentru toţi creştinii, în acelaşi debut de septembrie, este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, evocată în articolul semnat de dna Elena Solunca.

La 1 septembrie a început anul bisericesc, care, potrivit Legii Vechi, era prima zi a creaţiei şi în care au mai avut loc şi alte importante evenimente din istoria poporului ales – ziua în care au început să scadă apele potopului şi corabia lui Noe s-a oprit la muntele Ararat, când Moise a coborât de pe Muntele Sinai, aducând cu el tablele Legii, şi ziua s-a început construirea cortului Domnului. Pentru creştini, sărbătoarea stabilită la Conciliul I de la Niceea, pe vremea Sf. Împărat Constantin, aminteşte de începutul activităţii mântuitoare a lui Hristos, când în mijlocul adunării a rostit cuvintele proorocului Isaia: „anul Domnului fie bine primit“. Nu e, nici pe departe, o simplă coincidenţă, dacă ţinem seama – şi trebuie să o facem – că Hristos, cum Însuşi spune, nu a venit să strice Legea, ci s-o împlinească, să-i redea omului demnitatea, să-l îndumnezeiască. Legea dată de Hristos nu este înscrisă pe table de piatră, ci în inima omului, acest organ al transcendenţei, şi a făcut-o Însuşi Dătătorul Legii. Să ne amintim că, până la Hristos, era un titlu de nobleţe ca cineva să se recunoască „rob al lui Dumnezeu“. Când îngerul Gavriil a binevestit Fecioarei Maria întruparea Fiului lui Dumnezeu, ea spune simplu: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău“. Prin şi cu Hristos ne putem ruga lui Dumnezeu numindu-L: „Tatăl nostru Carele eşti în ceruri“. Cu Fiul lui Dumnezeu făcut om am fost înfiaţi în Duh şi suntem moştenitori ai vieţii celei veşnice, care este, spune Mântuitorul, „a te cunoaşte pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis“. Urmând