Cosmin Perţa,

Radu G. Ţeposu – Rafinament şi intuiţie,

prefaţă de Horea Poenar,

Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2012, 104 pag.

Micul studiu publicat de Cosmin Perţa anul acesta la Editura Muzeul Literaturii Române, Radu G. Ţeposu – Rafinament şi intuiţie, are, înainte de toate, meritul de a readuce în prim-plan un critic talentat al generaţiei ’80, dispărut prematur în 1999, şi căzut astfel în conul de umbră al posterităţii.

Cosmin Perţa discută, pe rând – cu o empatie care dă tonul caracteristic al micului eseu – cele trei volume pe care le-a publicat criticul în timpul vieţii, dintre care Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993) reprezintă un titlu de referinţă în bibliografia fenomenului literar optzecist; celelalte două sunt: Viaţa şi opiniile personajelor (1983) şi Suferinţele tânărului Blecher (1996).

Precedată de un „Cuvânt înainte” şi încheiată cu un „Cuvânt înapoi” (ale autorului), micromonografia lui Cosmin Perţa este, în egală măsură, un semn de afecţiune şi de admiraţie pentru omul şi deopotrivă criticul Radu G. Ţeposu, pe care l-a cunoscut de aproape, la o vârstă fragedă, şi care – declară autorul – pare a-i fi anticipat propria evoluţie literară (şi chiar accidentele biografice!). Aşa încât îi face un portret plecând nu numai de la mărturisirile criticului, ci şi, adesea, de la propriile sale mărturii: „Radu G. Ţeposu a fost un melancolic profund care îşi înşela/juca melancolia prin accese de jovialitate. Încă de la primele sale eseuri, din anii de liceu, trecând prin mediul formator al Echinoxului, cunoscând toate posibilele atitudini ale intelectualului refuzat de societate, de la profesor de sat până la redactor de revistă de partid, Ţeposu a cunoscut, a trăit ipostaza unui tragic Pan postmodern, plimbându-se plin de amărăciune prin grădinile dantelate ale lui