Am vazut miercuri seara, la Sinteza Zilei, cateva opinii foarte entuziaste despre ce s-a intamplat in Parlamentul European, despre faptul ca, in fine, s-au facut auzite vocile europene critice la adresa Comisiei lui Barroso si Reding.
Nu impartasesc aceasta 'impacare cu Europa'. Dimpotriva, uitandu-ma in sala de dezbateri, am constatat ca era aproape goala. In afara de cei care au luat cuvantul, au mai fost doar cativa parlamentari rataciti. Asta este umilinta suprema pentru Romania – lipsa cvasi-totala a interesului fata de ce ni se intampla noua, 19 milioane de cetateni romani si, totodata, europeni. S-a reconfirmat faptul ca suntem europeni de rang inferior; numerosi, dar mai putin importanti decat cei 500.000 de luxemburghezi, de pilda. Daca s-ar fi discutat soarta Ducatului, sunt convins ca sala ar fi fost mai populata.
Aceasta este si explicatia pentru care comisarii europeni si-au putut permite asemenea derapaje de la atributiile lor, asemenea incalcari ale limitelor mandatelor cu care au fost investiti. Imaginati-va ca, in locul Romaniei ar fi fost Germania. Si-ar fi permis Reding s-o urecheze pe Merkel? Il vedeti pe Ponta dictandu-i cancelarului german?
Ce s-a intamplat in Italia, in regimul Berlusconi, a fost grav, mult mai grav raportat la disputa politica democratica din Romania. Si totusi, Comisia Europeana nu si-a permis o interventie decisiva, in defavoarea premierului 'Bunga bunga', asa cum a facut-o cu premierul 'copy-paste'.
E adevarat, nu putem pretinde sa fim primiti in 'salonul' VIP, cand noi suntem sarantocii Europei si ni s-a oferit, din mila, un loc la 'clasa Economy'. Dar, daca tot suntem in Uniune, atunci macar sa vedem ca ni se aplica aceeasi lege; iar daca legea este incalcata de unii, altii pot si vor sa impuna sanctionarea acestora, nu doar la nivel declarativ.
Din pacate, disputa de la Strasbourg, chiar dac
