Cine nu îl cunoaște pe charismaticul Liviu Dragnea? Toate reporterițele cred că se înghesuie să îi fie cât mai aproape când face câte o declarație și zâmbește așa ușor în colțul gurii, ”mustăcește”, sperând că lor le-a zâmbit. Crin a fost un băiat frumos, are încă ochi frumoși, dar Dragnea e un bărbat șarmant, aparițiile sale sunt ”perfect bărbătești”.

Mai nou marinarul a pus haita pe el și procurorii s-au și grăbit să se facă de râs acuzându-l de ”folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, adică voturi”. În Somalia sau Sudan dacă mergi în fața sfatului tribului Uburububu cu o asemena acuzație, râd maccacii de tine până cad din bananier. La noi, DNA-ul Morarului se întrece în aberații și invenții judiciare fără nici o jenă, fără nici o teamă că cineva, altcineva în afară de Băsescu, poate să vadă ce învinuiri aduc unui om, numai să îl vadă legat. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns, dacă nu aș vedea că lumea ridică din umeri, face semnul cu degetul la tâmplă și merge mai departe, tratând actele justiției ca pe o ciudățenie și atâta tot. Până când, ușor- ușor, vom fi ridicați toți cei care constituim un pericol mai mic sau mai mare pentru Piratul din Cotroceni și ne vom trezi că nu mai sunt pușcării suficiente, nici spitale și nici cimitire să ne țină pe toți departe de vânzătorul de țară.

Dar lumea, atât cea politică, cât și cea casnică, se mulțumește să comenteze, să râdă, să înjure eventual și atât. Politicienii își fac socoteala câte voturi le vor aduce abuzurile lui Băsescu la parlamentare, televiziunile își numără ratingul, scot pe piață subiecte care mai de care mai ”senzaționale”, apar avioane cu armament investigate de ani de zile de unele comisii ale ONU, subiecte de care nimeni nu s-a interesat până acum p