La Haga au început negocierile în vederea formării viitorului Guvern olandez. Partidul liberal al premierului Mark Rutte a obţinut o victorie la limită, cu 41 de mandate dintr-un total de 150. Pe locul doi, cu 39 de aleşi s-au clasat laburiştii lui Diederick Samsom. Avansul celor două mari mişcări contrastează cu pierderea de influenţă a extremiştilor lui Geert Wilders, care scad de la 24 la 15 deputaţi în noul Parlament. Principalele două formaţiuni, laburiştii şi liberalii, riscă aşadar să fie nevoite să semneze "un mariaj forţat", pentru a menţine direcţia eurofilă a ţării.
Eurofilii şi toţi partenerii europeni ai Olandei pot răsufla uşuraţi. Liberalii lui Rutte şi laburiştii lui Samson sunt în frunte, chiar mult în faţa celorlalţi. Chiar dacă programele lor nu coincid de cele mai multe ori, faptul că sunt de partea restului Europei a înlăturat multe temeri exprimate în diverse alte capitale europene.
Euroscepticii şi eurofobii olandezi au rămas pe tuşă după scrutinul legislativ anticipat de miercuri. Stânga radicală a lui Emile Roemer şi Partidul Libertăţii, formaţiunea de extremă dreaptă a lui Geert Wilders nu obţin decât câte 15 mandate fiecare, adică 30 în total, cu alte cuvite 20% din totalul celor prezente în Parlamentul de la Haga. E mult, cert, dar mult mai puţin decât preziceau sondajele de opinie. După ce au avut vântul în pupă, partidele ostile austerităţii şi în general Europei au fost dezavuate până la urmă.
Victoria partidelor proeuropene trebuie însă relativizată, avertizează unii analişti, printre care cei de la Le Monde. În primul rând, pentru că cele două mari partide trebuie acum să găsească un numitor comun, pentru a putea guverna umăr la umăr. O misiune dificilă, dacă reamintim poziţiile celor două tabere. Liberalii sunt opuşi federalismului, se opun de asemenea transferului de noi competenţe spre Bruxelles şi mai ales