„Ce nu te omoară te face mai puternic!“ - e vorba românească ce se potriveşte perfect zbaterilor prin care trece Europa în ultimele luni. Mecanismele care se activeză, rând pe rând, sub ochii noştri schimbă total faţa lumii în care eram obişnuiţi să trăim. După luni bune de bâlbâieli, negocieri şi pedagogie, europenii par a fi hotărâţi (constrânşi) să îşi pună jucăriile la comun. Anunţurile făcute în ultima săptămână, cu binecuvântarea Germaniei, de către Banca Centrală de la Frankfurt şi Comisia de la Bruxelles, sunt, pentru mine, evenimente de rang istoric. Ele dau startul (era şi timpul!) unui proces accelerat şi ireversibil de alcătuire a Statelor Unite ale Europei. Cert, reţeta nu e pur americană, e complicată, precum e şi trecutul nostru împreună.

Ce se întâmplă? Săptămâna trecută, Mario Draghi (am face bine să îi învăţăm numele) explica clar şi răspicat tipul de intervenţie nelimitată(!) pe care BCE o are în vedere pe piaţa financiară europeană pentru a scădea presiunea pe finanţele şi creditarea statelor membre. O lega direct de eforturi bugetare cerute ţărilor (judeţelor) aflate în vizor (Spania şi Italia, în principal) astfel încât acţiunea să nu fie zadarnică. Nimeni nu îşi face iluzia că pariul e deja câştigat, însă alternativă nu există. Dacă BCE va putea neutraliza lichidităţile aruncate pe piaţă şi, în consecință, stăpâni, măcar parţial, inflaţia, Mario Draghi va deveni un erou. Astăzi, 12 septembrie, înţelepţii de la Karlsruhe validează MES (Mecanismul European de Stabilitate), iar José Manuel Barroso ţine un discurs istoric despre Starea Naţiunii Europene în Parlament. Printre altele, este expus mecanismul global de supraveghere bancară în Europa şi făcută, de astă dată răspicat şi fără ocolişuri, menţiunea: Să nu ne temem de cuvinte, trebuie să ne îndreptăm către o federație de state-națiune. Este fraza-cheie care ne desenează viitorul! @N