Amintirile despre un scriitor sunt un auxiliar preţios pentru istoria literară. Pavel Dan însuşi împărtăşea opinia profesorului său Gh. Bogdan-Duică de la Facultatea de Litere din Cluj, care susţinea că împrejurările biografice pot explica şi adânci sensul unei opere literare. În cazul autorului nuvelei Înmormântarea lui Urcan Bătrânul ele compun „liniile unui portret”, ca să preluăm subtitlul unei evocări din acest volum.

Ele sunt orânduite pe secvenţe biografice importante: anii de liceu, studiile universitare, profesor la Blaj. Lipsesc, sau sunt foarte puţine şi numai tangenţiale, evocările despre copilăria scriitorului. Un consătean îşi aminteşte că făceau plimbări duminicale în Pădurea Cocului şi că îi „erau dragi fluierul, ceasul şi briceagul – de care nu s-a despărţit toată viaţa”. La Liceul „Regele Ferdinand ” din Turda, vine mai târziu, este ceva mai în vârstă decât colegii săi, lucru ce explică, probabil, şi seriozitatea precoce despre care vorbesc colegii săi de clasă, pasiunea pentru lectură, discuţiile pasionate despre cărţile citite şi despre scriitorii îndrăgiţi; nu participa la jocurile gălăgioase din pauze şi nici nu lua parte la petrecerile şi balurile şcolare. Este printre întemeietorii revistei şcolare „Fire de tort”, coordonată de profesorul Teodor Murăşanu, el însuşi scriitor. Cu atât mai surprinzător este un episod dureros din viaţa sa de licean la Turda,asupra căruia memorialiştii aduc nuanţări diverse, ca într-un roman modern cu personaje – reflectori. Este vorba de eliminarea din liceul din Turda, pentru că participaseră la un bal în oraş şi au stat peste ora îngăduită de conducerea şcolii; era, în fond, răzbunarea unui pedagog gelos pe succesul „octavanilor” turdeni, care-l concuraseră la simpatia unei frumoase eleve de liceu. Pentru Pavel Dan a fost o lovitură morală dureroasă, resimţită ca o nedreptate făcută de profesorii pe c