După mai bine de 30 de ani a fost identificat, după amprentele digitale, asasinul a două persoane, tâlhărite într-o garnitură de tren. Crimele comise în scop de jaf fuseseră săvârşite pe timp de noapte, iar corpurile aruncate din tren. Autorul abominabelor fapte, criminalul, trecuse deja în lumea de dincolo aşa că a fost scutit de binemeritatul glonţ.

Fiul asasinului, călcându-i pe urme seniorului, l-a depăşit în cruzime şi poftele sexuale, acesta fiind declarat duşmanul nr.1 al liniştii femeilor care se deplasau pe străzile Capitalei după lăsarea nopţii. Niciodată până la Râmaru Ion şi dincolo de el, nu au fost angrenate atâta forţe pentru neutralizarea psihopatului, autor a cinci crime sadice urmate de violul de tip necrofil asupra victimelor şi alte cinci tentative înterupte în diferite faze. Ce anume face diferenţa între răspunderea socială a procuraturii şi miliţiei judiciare de odinioară şi cele două instituţii ale României de după 1989 până în zilele noastre?

Analize periodice şi în comun, schimb de experienţă, bilanţuri periodice şi anuale publicate de documente analitice de caz, filme didactice etc. Erau doar câteva dintre elementele de instruire, pregătire profesională, analiză şi, nu de puţine ori, tragere la răspundere pentru lenea, prostia, tergiversarea soluţionării cauzelor, imbecilitatea şi uşurinţa cu care se trata cazuistica judiciară a vremii. Au fost şi atunci abuzuri strigătoare la cer, de cele mai multe ori datorate unor indivizi care doreau a rezolva, operativ (noţiune ce ilustra dorinţa de a primi răsplata celor puternici prin descoperirea imediată a autorului sau autorilor) cauzele ce formau obiectul unor dosare pline de ”surprize”. Celebrul caz Anca, studenta de 19 ani din Sibiu, asasinată în Bucureşti a fost un adevărat cap de operă în istoria nescrisă a gafelor criminalisticii moderne, prin deciziile luate de cei ce au sup