- Social - nr. 179 / 14 Septembrie, 2012 De mai bine de un deceniu (incepand de la 70 si pana la 84 de ani ai mei) port povara atator ani, incat as fi putut, pe buna dreptate, sa-mi scriu memoriile si sa pregatesc pentru tipar un volum cu toata corespondenta mea, cu valoare documentara, deseori cu referinte la istoria literara, legata de activitatea mea de publicist, care se extinde pe o perioada de peste sase decenii. Insa sufletul "priponit” de permanenta munca redactionala si organizarea neincetata a diferitelor spectacole, serate comemorative, intr-un cuvant, a vietii literar-artistice, m-a obligat la un ritm galopant de viata in care nu puteam sa investesc nici timp si nici energie pentru a sintetiza memoriile mele, relatiile mele legate de scriitorii si artistii contemporani. Iar daca ma gandesc doar la anii petrecuti cu Adrian Paunescu decedat in urma cu doi ani -, la trecutul nostru de publicisti, o imortalizare obiectiva si legitima ar merita o reconstituire a amintirilor atat de bogate care ar fi suficiente pentru un volum cuprinzator. Din acest noian cuprinzator al "cascadei amintirilor” ma voi opri acum doar la un singur moment, aducand, in acelasi timp, un omagiu extraordinarului talent al liricii contemporane romane, Adrian Paunescu, pe care, in data de 20 iulie a.c., de ziua lui de nastere, nu am putut sa il felicitam personal in caminul sau din Bucuresti, precum am procedat, ani la rand, impreuna cu sotia mea, actrita Ádám Erzsébet, si cu multi alti adepti si admiratori ai poetului. In caldura cuibului taranilor secui – Intr-un sat din judetul Mures: Vadas – In data de 15 iunie 1985, forul suprem al conducerii partidului din acea vreme a interzis "Cenaclul Flacara”, condus de Adrian Paunescu, care a mobilizat o imensa masa de oameni si a generat un entuziasm fierbinte din partea acesteia. Motivul interzicerii "Cenaclului Flacara” a fost un incident