După vodevilul suspendării și reîntoarcerii la Cotroceni a președintelui Băsescu, guvernul Ponta și-a amintit că lăsase o treabă neterminată. ICR-ul trecuse în vară în subordinea Senatului, iar după pronunțarea Curții Constituționale, întreaga conducere – Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieș, Tania Radu – a demisionat. Odată cu expirarea preavizului, cea mai funcțională, chiar prestigioasă instituție românească, atît din punctul de vedere al beneficiarilor (intelectuali, artiști, scriitori, compozitori, profesori), cît și al partenerilor străini, a rămas suspendată. Cum însă mai erau ceva bani de prăduit, vigilența politică dîmbovițeană nu s-a lăsat așteptată. În regulă, am scăpat de politrucul cu papion, de adjuncții lui iubitori de călătorii cu avionul, dar ce ne facem cu șefii filialelor occidentale? Să toace ei în continuare resursele neamului pe programe bizare care nemulțumesc diaspora? Nicidecum. Soluția providențială fu iute avansată. Să le tăiem fondurile! Nici că se putea o hotărîre mai înțeleaptă.
Oricum am lua-o, guvernul Ponta a deprins repede strategia „reformei statului“ de la guvernul Boc: tăierea. Sub pretextul că sărăcia trebuie gospodărită în folosul celor mulți, regimul precedent le-a băgat mîna în buzunar bugetarilor ca să le poată da, în schimb, investiții europene administrate de doamna Udrea: patinoare exorbitant de scumpe, bazine de înot nefuncționale, săli de sport inutile, parcuri rurale, borduri cît mai frecvent înlocuite. Ceilalți, observînd, ce-i drept, că lumea cam moare de foame, dar mai ales că se apropie alegerile, au dat înapoi cîteva procente din salariile mizere, dar, prudenți din fire, au socotit că niște ajustări bugetare nu strică. În consecință, s-au gîndit să închidă TVR Cultural și să întrerupă activitatea ICR pînă la noi ordine. Se vor economisi bani mărunți, dar nu-i nimic, măcar s-a deconspira
