Anii ‘80 oricum vă sună în cap cu tot soiul de hituri, vedem şi în diverse mode tuşe puternice de anii 80 – freze, pantaloni, machiaje etc. România îşi are însă istoria sa aparte cu austeritate optezecistă.

Ceauşescu a ales o cale accelerat-nebună de plată a împrumutului FMI. Acum avem o nebunie a austerităţii întreţinută şi de FMI, şi de un guvern al României perpetuu interesat să intre în jocul cel mare al aprobării externe, fără nici o planificare locală. Două extreme, un efect similar. Acum un an aveam o discuţie cu C.T.Popescu (pentru Esquire). Îmi spunea că simte anii 80 cum se întorc, că o vede în privirile oamenilor de pe stradă. Azi am dat un link pe fb cu ideea lui Voinea de a aduce turnătoria fiscală şi ideile “vintage” au reapărut.

Păi să căutăm elemente comune: blocarea posturilor pentru tineri vs. navetistii optzecisti în sistemul educaţional acum: scumpirea incredibilă a supravieţuirii şi tăierea voluntară din cheltuili de bază (căldură, curent, benzină); atunci: tăiere centralizată acum: groapă imensă între “precariat” şi privilegiaţi/bogaţi. atunci: groapă imensă între muncitorime şi nomenclatură/tehnocraţie de partid turnătorie şi Securitate. Acum Liviu Voinea venea cu ideea să-ţi torni vecinul la fisc. E palidă totuşi pe lîngă turnătoria ca sport naţional – în anii 80. izolare externă – atunci totală, acum e o “ţinere la distanţă a primitivilor din Est”, fie din populism al unor forţe europene, fie pur şi simplu o semi-izolare strategică atunci: inflaţie de bancuri cu Ceaşcă, poliţişti (nu prea multe cu securişti); acum: inflaţie de hăhăială tabloidală. mînă de lucru – atunci securizată şi oprimată; acum lăsată atît de liberă pe piaţă încît ar dori să fie oprimată atunci: o oarecare nemulţumire a nomenclaturii de la vîrf faţă de clanul Ceauşescu; acum: o oarecare nemulţumire a vîrfurilor capitalului românesc faţă de o elită a puterii