Jean Sévillia, "Terorismul intelectual din 1945 până în prezent”, traducere de Ileana Cantuniari, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 298 pag.
Fiindcă vacanţa s-a sfârşit, să trecem la lucruri serioase: iată, a apărut a doua ediţie, după cinci ani, a acestei cărţi consacrate intelectualităţii franceze înhămate la carul ideologiei şi propagandei comuniste. Bine documentată şi alert scrisă, într-un stil ce aminteşte de "Capcanele istoriei” a lui Lucian Boia, lucrarea jurnalistului specializat în istoria ideilor de la "Le Figaro Magazine” e instructivă şi pentru cititorul român, mai ales acum. Se ştie că, în Franţa, gândirea de stânga are o lungă istorie. După Revoluţia din 1789, o mare parte a intelectualilor francezi s-au plasat în interiorul acestei paradigme, iar Franţa progresistă a reprezentat, prin acţiunile lor, un exemplu de urmat pentru naţiunile noi. Revoluţia bolşevică din 1917 din Rusia a schimbat însă situaţia. Statul comunist, cu ideile lui de schimbare a structurilor societăţii, a preluat fanionul ideologiei de stânga, devenind idealul de "dreptate şi egalitate” al multor intelectuali, în special francezi, fiindcă bolşevicii au proclamat Revoluţia din 1789 modelul lor şi proiectele Comunei din Paris de la 1870 drept propriile ţeluri, susţinute de filosofia marxistă. Izolarea interbelică a URSS, ruptă doar de potemkiniadele unor oameni de cultură occidentali, aleşi pentru a vizita ghidat "raiul pe pământ” instaurat de comunişti, a făcut-o şi mai atractivă, întărind aspiraţiile umaniste şi egalitariste ale intelectualităţii vestice de stânga. Ascensiunea fascismului, perceput ca un totalitarism de dreapta, a întărit idealul, absolut onorabil atunci când era văzut din afară, de a apăra "statul muncitorilor şi ţăranilor”. Victoria sovietică în Al Doilea Război şi dezvăluirile crimelor cumplite ale hitlerismului au cr