In fiecare an, in jur de 200.000 de turisti se duc in Norvegia pentru a se fotografia pe marginea unei faleze care se prabuseste in mare de la o inaltime de 300 de metri. Ea se numeste Cap Nord si, asa cum ii indica numele, este punctul cel mai nordic al continentului european. Unii se intorc de acolo chiar cu un fel de "autentificare" a performantei lor: industria turismului are grija sa le vanda un document in care se precizeaza ca numitul X a atins pe data cutare cel mai nordic punct al Europei. In urma cu vreo 20 de ani, cand am calatorit pentru prima data in Portugalia, m-am lasat prins si eu de un joc similar si, in schimbul unei sume derizorii, m-am dotat la randul meu cu o patalama in care se mentiona ca numitul Matei Visniec a pus piciorul la Cabo da Roca, punctul cel mai vestic al continentului european… Marturisesc ca imi place sa fiu turist si uneori chiar sa practic "turismul de masa". In definitiv, nu poti observa spectacolul lumii in detaliile sale esentiale daca nu te afli in centrul ei, in arena, daca nu dai din coate cu toti ceilalti, daca nu stai la coada pentru a urca cu un teleferic pe un varf de munte insipid sau daca nu mergi la mare in momentul cel mai aglomerat al sezonului.
In Norvegia, insa, la sfarsitul lunii august, am descoperit un altfel de turism, foarte "aerat", extrem de calm (altfel spus la adapost de stress), oarecum ecologic si de lux.
N-am ajuns chiar pana la Cap Nord, m-am multumit cu cateva zile la Oslo, cu o traversare a Norvegiei in tren de la est la vest, mai precis de la Oslo la Bergen, si apoi cu vizitarea catorva fiorduri in zona Bergen. Pasiunea mea pentru nordul Europei nu este una viscerala, fantasmele mele geografice si culturale se concentreaza asupra Sudului si asupra spatiului Mediteranei. Totusi mi-am dorit sa inteleg, pentru experienta mea de scriitor, de ce multa lume este atrasa de Nor
