Am urmărit mahalageala de la Strasbourg cu amuzament, ca pe un final aşteptat al nebuniei din ultimele 3 luni.

Eram uşor relaxat şi mă gândeam, văzând isteriile Noricăi Nicolai şi ale lui Cătălin Ivan, că europarlamentarii europeni au avut ocazia să vadă dimensiunea otevistă a politicii româneşti. Nu îmi închipuiam că scălâmbăielile externe ne vor ajuta foarte mult în efortul de integrare, dar acest lucru nu i-a interesat pe nici unul dintre politicenii prezenţi la dezbaterea consacrată tentativei de puci din România. Mai mult: cred că pentru 22 de milioane de români s-a închis capitolul Schengen, iar din acest moment accesul la fondurile europene va fi restrâns! M-a interesat în schimb să pot face o comparaţie între liderii USL care se visează la Cotroceni şi Palatul Victoria cu Traian Băsescu.

În primul rând trebuie spus că Traian Băsescu a scăzut în popularitate. Numai că acest lucru s-a întâmplat ca urmare a asumării măsurilor de austeritate, si nu a patronării unui sistem profund corupt, aşa cum am văzut până nu de mult că s-a întâmplat cu lideri politici de la stânga şi de la dreapta politicii româneşti. Traian Băsescu a pierdut încrederea unor oameni pentru că nici un român nu poate fi fericit atunci când este anunţat că i s-au tăiat 25 la sută din salariu, sau că s-a mărit TVA cu câteva procente. Traian Băsescu a scăzut în sondajele dinaintea referendumului şi pentru că a făcut echipă cu Emil Boc, un prim-ministru lipsit de carismă, uşor ezitant pe zona deciziilor economice, dar care a plecat de la Palatul Victoria fără nici o tinichea de coadă care să sune a şpagă.

De altfel, decisivă pentru Traian Băsescu a fost pierderea sprijinului clasei politice pentru că a refuzat să facă parte dintr-un sistem de privilegii şi impunităţi menit să creeze un strat protector faţă de Lege. A pierdut parţial şi sprijinul baronilor din PDL ameninţaţi cu anchet