Preț de câteva ore, cât să prindă prime-time-ul televiziunilor la buletinele de știri, Gigi Becali s-a anunțat ca posibil investitor la Oltchim. Echipa de handbal feminin, nu combinatul. Și a anunțat că intenționează să-i convingă și pe Adrian Porumboiu și pe Cristi Borcea să se implice în proiectul lui de salvare a ceea ce el a numit a fi ”un simbol național”. Tot la echipa de handbal se referea. După ce mass-media i-a făcut jocul, Becali s-a răzgândit, pe motiv că ar fi prea multe străine în lotul Oltchimului. Și a urmat o nouă rundă de știri despre ”răzgândire”.
Habar nu am dacă Becali chiar a intenționat să investească în campioana României la handbal feminin ori doar s-a jucat, din nou, cu presa. Ținând cont de caracterul impulsiv al patronului stelist, nu e exclus ca, într-adevăr, să se fi gândit, măcar pentru câteva ore, la un asemenea proiect de susținere financiară. Un proiect trist și golit de esență, etalon al vanității, nu al mărinimiei lui Gigi Becali. Pentru că, un lucru e sigur. Justificarea cheltuirii a 1-2 milioane de euro anual pentru un super-Oltchim la handbal feminin nu rezidă din faptul că ar fi ”un simbol național”, ci în interes de marketing. Ținând cont de mediatizarea adusă, o asemenea sumă e mai mică și mai ”de efect” decât contractarea de spații publicitare mass-media naționale și internaționale. Ca apendice publicitar pentru produsele unui combinat precum Oltchimul, finanțarea echipei de handbal are o logică, în lipsa acestuia (a brand-ului promovat) fiind un non-sens.
Cum spuneam însă, Becali nu s-a gândit la un proiect pentru a-i susține pe cei aproximativ 3.500 de angajați ai Oltchimului, ci la un proiect care să-i satisfacă vanitatea. Nimic nou sub soare. La noi și aiurea. În Europa și în lume. Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a găsit aproape 200 de milioane de euro (din care cel puțin 100 de milioane ”plusați” într-u
