Astazi, 15 septembrie 2012, este ultima zi de emisie a TVR Cultural. In memoria colectiva, acest moment al anului este legat de inceperea scolilor. De acum incolo el va avea si o conotatie funebra. Cu un minut inainte ca ziua sa se incheie, postul cultural al televiziunii publice va muri, asasinat in numele salvarii celorlalte canale, in fapt victima a macelului facut de niste nepriceputi agresivi.
Dupa ani intregi de jaf si incompetenta, TVR traieste cea mai urata perioada din istoria sa. Sinistra. Mereu la cheremul politicienilor, astazi este nu doar umilita prin impunerea unei conduceri inadecvate – politruci si delatori cu state vechi, ci si supusa unei distrugeri programate. Cum altfel ar putea fi interpretata numirea in fruntea TVR a unui conducator nepriceput si realegerea in Consiliul de Administratie a acelorasi membri numiti politic in ultimii sapte ani, care au generat si au fost complici la dezastru? Cum altfel poate fi interpretat faptul ca, pentru a-i suplini cat de cat incompetenta, lui Elwis Claudiu Saftoiu i s-au alocat doua „carje”, una care-i sufla ca la teatru – Demeter Andras, iar cealalta care-i dicteaza ca la clasa intai – Cristian Zgabercea. Una mai predispusa ca alta la demolare. Diferentele dintre ei constau in interesele economice care se ascund in spatele asa-zisei restructurari.
In orice situatie de criza, de conflict, inclusiv in cele de razboi, prima grija a conducatorului e sa gaseasca strategia care implica cele mai putine pierderi umane. In cazul TVR, conducatorul si acolitii lui au pornit invers, de la ideea producerii cat mai multor pierderi umane. Motivul declarat al „razboiului” – restructurarea TVR pentru indeplinirea eficienta a misiunii de televiziune publica – parca nici nu mai conteaza. Conteaza sa se faca norma de victime, iar TVR sa iasa din competitie de pe piata de televiziune si, daca se poate, sa mai apa
