Astăzi vorbim despre o afacere care a prins contur pornind de la o revoltă împotriva fast-food-urilor. Folosind reţetele bunicii, mâncarea adevărată şi naturală este tot mai intens promovată de bistrourile şi restaurantele slow food.
De la carnaţi de casă, la flori de dovleac umplute cu branză sau la gustoasa tartă cu smochine, toate au ajuns specialităţi in aceste localuri care se laudă cu mâncare sănătoasă şi gătită ca pe vremuri.
Slow Food şi Fast Food reprezintă două trend-uri ale epocii noastre, total diferite şi contradictorii. Slow Food nu înseamna conform traducerii exacte "mâncare înceată", ci o mâncare sănătoasă şi echilibrată.
Mişcarea a fost iniţiată de italianul Carlo Petrini, în 1986, împotriva fast-food-ului, şi s-a extins global în 122 de ţări. Antreprenorii români au speculat succesul curentului şi au început să deschidă, rând pe rând, bistrouri cu mâncare ca la mama acasă. Ei dau asigurări că produsele sunt naturale, luate direct de la producători.
O dată ce ai păşit pentru prima dată într-un astfel de bistro, nu ai cum să nu-ţi doreşti să revii cât de curând. Mirosul preparatelor care arată exact ca cele din farfuria bunicii şi gustul lor autentic sunt elementele cheie, iar reţetele nu sunt deloc sofisticate.
Cei mai mulţi dintre proprietari spun că au deschis bistrourile pronind de la discuţii cu apropiaţii sau din dorinţa de a le găti acestora.
În medie, un meniu la un restaurant slow costă în jur de 30 de lei. Chiar dacă preţurile sunt ceva mai piperate, comparativ cu cele dintr-un local obişnuit, tot mai mulţi români devin adepţi ai acestui stil de viaţă sănătos.
Astăzi vorbim despre o afacere care a prins contur pornind de la o revoltă împotriva fast-food-urilor. Folosind reţetele bunicii, mâncarea adevărată şi naturală este tot mai intens promovată de bi
