La exact patru ani de la debutul crizei financiare globale, „Adevărul" vă invită la o dezbatere. Dincolo de burse şi indici, criza a provocat dezastre sociale, rupturi iremediabile şi chiar tragedii. O cronică omenească a crizei monetare nu se face din situaţii financiar-contabile ci din mărturii ale celor care o traversează. Vă invităm să postaţi comentariile dumneavoastră: când aţi simţit efectele crizei? care au fost cele mai grele momente? Cum şi de ce aţi mers mai departe?
Era 15 septembrie 2008. Lehman Brothers, a patra bancă de investiţii ca mărime din Statele Unite ale Americii, declara falimentul. De la începutul anului, preţul acţiunilor Lehman Brothers scăzuse cu 97% ceea ce înseamnă că valoarea gigantului bancar scăzuse la trei miliarde de dolari, faţă de 36 de miliarde de dolari în urmă cu un an.
Din cauza portofoliului riscant (Lehman deţinea credite ipotecare şi instrumente derivate de acoperire a riscului garantate cu active imobiliare în valoare de 45 de miliarde de dolari), niciun alt grup bancar nu a vrut să preia instituţia financiară, iar statul a refuzat să o ajute.
Patru zile mai târziu, Trezoreria americană dezvăluia un plan de salvare ce prevedea alocarea a 700 de miliarde de dolari pentru recapitalizarea instituţiilor finnciare.
Falimentul Lehman a trimis o undă de şoc pe pieţele financiare din întreaga lume. Panicaţi, investitorii au început să vândă acţiuni, iar indicele american Dow Jones Industrial Average a înregistrat o scădere de 5% într-o singură zi.
Ultima dată când avusese loc o astfel de pierdere era 11 septembrie 2001, când atentatele teroriste asupra Americii creaseră isterie.
America intra în criză, iar aceeaşi soartă urma să o aibă şi Europa. La un an după, Grecia anunţa un deficit de 12,7% din PIB, de peste patru ori mai mare decât limita de 3% impusă de UE. La presiunea partenerilor