- Cultural - nr. 180 / 15 Septembrie, 2012 Carti noi ION DUMBRAVA – "Numai septembrie” Editura Digital DocuPrint, Targu-Mures, 2012 Am mai scris si repet: Ion Dumbrava este un scriitor si un poet pe care il pretuiesc si a carui candida sensibilitate e ca o fantana cu apa buna pentru suflet. Inca in cronica pe care o scrisesem in 2008, la volumul "Prezentul continuu” (pe care am inclus-o apoi in "Trandafirii desertului”, Ed. Nico, 2011), ma intrebam, mai in gluma, mai in serios: "Unde sa-l «cantonez» pe prietenul Ion Dumbrava, daca nu acolo unde se simte bine? Intre Harms si Cioran? Langa Evtusenko si Prevert? La sfat cu Geo Bogza, Kafka si Sorescu? Plimbandu-se cu Bruegel, Rousseau Vamesul si Chagall?” De data aceasta, intrebarile nu mai sunt necesare, fiindca avem de-a face cu raspunsuri multiple. Sau cu unul singur: in POEZIE! Fiindca, oriunde ar fugi de sine, locul lui Ion Dumbrava este in poezie. Frumoasa, curata, adanca, precum o fantana cu apa buna pentru suflet. Ma repet. Ei, si? Spatiul nu-mi permite sa redau poeziile care mi-au placut. Ar insemna sa retiparesc volumul. Totusi, pentru Dvs, dragi cititori, cateva repere. UN LOC ANUME Singurul loc unde infloreste magnolia e aici, si tot de aici ultima pasare calatoare isi va lua zborul, mireasma pierduta-i demult, bantuita de vanturi reci noaptea schimbarii la fata a lunii. Singurul loc de unde numai septembrie se mai vede venind e in tine, asa cum tot acolo simti cat de mult a-nsemnat primavara aceea, cat de departe erau toamnele pe atunci. JOCUL DE-A VIATA Cade cortina. Orbitoare lumini se aprind. Spectatorii aplauda, dar povestea nu s-a sfarsit. Chiar azi, undeva se naste cel care ii stie urmarea, chiar astazi e conceput spectatorul pentru aplauze. Cade cortina. In ropote de aplauze prelungite se intrec spectatorii, jocul de-a viata continua. Duminica, 16 septembrie, la Chi