În această lună m-am simțit extrem de indignat de două întâmplări, aparent fără prea mare ecou în presa dedicată în continuare luptei sterile dintre Băsescu și USL. Prima a fost cea în care cel mai celebru tren din Europa, Orient Expresul, a fost atacat cu pietre. A doua, întâmplată chiar zilele trecute, a fost cea în care un grup de bicicliști care făceau turul continentului au fost atacați, tot cu pietre, prin aceleași zone ardelenești ale patriei noastre. Adică în partea care este considerată, în folclorul contemporan, ca fiind cea mai civilizată din România. Am fost indignat în primul rând gândindu-mă, ca om care mai plec și eu din când în când în diferite țări ale continentului, cum m-aș simți dacă în drumul meu prin Bulgaria, prin Grecia sau prin Italia aș fi atacat cu pietre. Probabil că aș pleca rapid și nu m-aș mai întoarce în veci, avertizându-mi și cunoscuții să evite acele plaiuri populate de primitivi. Probabil că așa au gândit și cei care au devenit victimele lipsei de educație și de civilizație ale unora dintre concetățenii noștri, cu care mi-a fost și îmi este în continuare rușine și pentru aceste fapte care arată, de fapt, cât de jos poate ajunge o ființă umană în lipsa unei educații elementare. Pentru că, dacă ar fi avut o minimă educație, aruncătorii cu pietre ar fi realizat că oamenii aceia din Orient Expres, care plătiseră zeci de mii de euro pentru călătorie, ar fi fost plăcut impresionați și ar fi spus și la alții, care poate ar fi venit și cu investiții. Rezultatul: mai mulți bani în țară, mai mulți bani la stat pentru diferite ajutoare sociale. La fel și cu cicliștii, care ar fi adus, plăcut impresionați de peisajele noastre, și alții după ei, care ar fi însemnat alți bani la buget și, implicit, în buzunarele celor care au nevoie de ajutor social. Mă refer la beneficiarii de ajutor social, pentru că cei care muncesc și știu valoarea banului m