Deși atenția publicului românesc a fost centrată pe dezbaterea asupra situației politice din România în plenul Parlamentului European, pe 12 septembrie, în același plen a avut loc o dezbatere mult mai importantă pentru viitorul Uniunii Europene și al României ca stat membru, însă mai greu de decodat decât retorica de război românească. Discursul despre starea Uniunii al lui Jose Manuel Barroso a anunțat principalele reforme propuse de Comisia Europeană pentru anul viitor, care sunt influențate și de situația politică din România.

În timpuri de criză, un discurs de criză. Am cheltuit peste mijloacele noastre, practicile financiare au fost iresponsabile, auto-critica a dominat discursul de jumătatate de oră al Președintelul Comisiei. O retorică centrată pe problemele interne ale Uniunii, în special pe economie și politică. Prioritățile politicii externe au fost enumerate într-o frază scurtă, cu menționarea Siriei, spectrul eșecului politicii externe comune. Politica externă a UE rămâne limitată drepturile omului, democratizare și dezvoltare, în timp ce Uniunea privește doar către problemele sale interne.

Ținta criticilor Comisiei au fost statele membre. Mesajul lui Barroso : Comisia lucrează din greu, își asumă poziția de lider în rezolvarea acestor crize, iar statele membre trebuie să-și respecte angajamentele. Consiliile europene sunt prezentate de către media ca meciuri de box între liderii europeni, în care doar interesele naționale contează. Aceiași lideri nu ezită să dea vina pe UE atunci când revin de la Consiliu cu decizii impopulare și să se întoarcă împotriva acestor decizii. Un apel la mai multă responsabilitate în relațiile cu media europeană? Critica lui Barroso seamănă mai mult cu un strigăt de neputință. Deși este Președintele Comisiei, munca sa depinde atât de mult de statele membre, încât, așa cum singur o spune, nouă decizii importante