De mai bine de un an, ideea unui posibil război între Israel şi Iran, provocat de dezvoltarea capacităţii nucleare iraniene, revine obsesiv în atenţia opiniei publice. Contextul politic din lumea arabă de după revoluţiile arabe din 2012 şi întărirea islamismului radical şi a salafismului, şi inflamarea lumii musulmane care a folosit difuzarea filmului Inocenţa musulmanilor pentru a marca prin violenţe a 11-cea aniversare a atacurilor din 11 septembrie 2001, fac şi mai verosimilă ipoteza unui război rapid între Israel şi Iran.
Deja, de două luni, media israeliene anunţă ca sigură atacarea Iranului înaintea alegerilor prezidenţiale americane din 6 noiembrie . Pe la mijlocul lunii august, când în România psihodrama referendumului de revocare a preşedintelui era la apogeu, ministrul israelian al apărării civile, Matan Vilnai susţinea că un război cu Iranul ar putea dura 30 de zile şi s-ar putea desfăşura pe mai multe fronturi deodată. Mai mult, în urmă cu o săptămână, în ediţia sa din 9 septembrie, Sunday Times anunţa că Israelul ar reflecta asupra lansării unui impuls electromagnetic asupra Iranului, ceea ce ar putea paraliza reţeaua de transporturi şi comunicaţii şi ar bloca programul nuclear. Impulsul electromagnetic (în engleză EMP, electromagnetic pulse) reprezintă o emisie scurtă de unde electromagnetice de mare amplitudine care ar putea distruge atât aparatele electrice şi electronice branşate la reţeaua electrică şi neprotejate, cât şi ar putea bruia telecomunicaţiile. Ori, un astfel de război, ale cărui consecinţe sunt imprevizibile, nu poate fi analizat în afara contextului crizei economice mondiale.
Relaţia dintre criza economică şi război nu este o noutate. Într-un articol, "Leac de criză", publicat la începutul secolului trecut, în ianuarie 1900, I. L. Caragiale (suntem în anul Caragiale, nu-i aşa!) reflecta, în felul său ironic inegalabil, as
