Lucrarea monografică „Slătioara Bucovineană - Oameni şi locuri”, semnată de Mircea Mihalea, completează suita monografiilor care scanează pas cu pas perimetrul bucovinean.

„O invitaţie în lumea de ieri şi de azi a satului Slătioara”

Subliniind într-un „Cuvânt înainte” faptul că aria geografică vizată a fost cercetată şi prezentată într-o serie de lucrări cu valoare documentar-ştiinţifică (amintind scrierile lui Vasile Diacon, „Vechi aşezări pe Suha Bucovineană” şi „Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană”) autorul se dedică cercetării monografice amănunţite a localităţii Slătioara „cu dorinţa de a realiza o lucrare mai amplă, cu cât mai multe aspecte concrete despre acest sat bucovinean şi oamenii săi”.

Cartea, structurată pe zece capitole („Cadrul natural”, „Repere istorice”, „Economia satului”, „Administraţia”, „Populaţia”, „Locuinţa ţărănească”, „Portul şi obiceiurile tradiţionale”, „Biserica”, „Şcoala şi cultura”, „Codrul Secular - emblema satului Slătioara”), se doreşte a fi „o invitaţie în lumea de ieri şi de azi a satului Slătioara”.

Un sat răsfirat, „cu casele aşezate pe mici terase aliniate de-a lungul drumului principal”

Aflăm din lucrarea slătioreanului Mircea Mihalea că satul său de baştină, din comuna Stulpicani, este răsfirat, „cu casele aşezate pe mici terase aliniate de-a lungul drumului principal”, că situarea „în zona de munte şi condiţiile naturale favorabile au orientat economia în direcţia micilor culturi agricole, spre creşterea animalelor şi lucrări forestiere”, că dacă la recensământul austriac din anul 1775 aşezarea Slătioara era atestată cu 11 case şi cca. 40 de locuitori, în anul 2008 satul avea 216 gospodării şi o populaţie de peste 650 de locuitori. Sunt prezentate date cu privire la locuinţa ţărănească din zonă, informaţii despre portul şi obiceiurile tradiţionale, despre cum este orânduită