Nici nu mă mai obosesc să-l sun pe domnul Bălăşoiu pentru materialul de azi, fiindcă oricum nu-mi răspunde. Îmi amintesc, însă, că atunci când era doar şeful CE Craiova, avea amabilitate, disponibilitate faţă de presă. Ce s-a întâmplat între timp, nu-mi explic. La putere sau în opoziţie, comunicarea cu presa nu poate fi dăunătoare, decât dacă vrei să induci această idee. Habar n-am dacă este un profesionist sau nu, dar, ca să-i pui să semneze pe toţi cei din subordine să nu sufle, să nu comunice, ştiind că mii de salariaţi din sistem şi opinia publică, în general, aşteaptă informaţii fiindcă depind de sistemul pe care-l păstoreşti, mi se pare, până la urmă, o lipsă. Nu ştiu cum s-o numesc, dar e mare. Aranjamentele, salariile şi angajările dosite au devenit publice şi fără aportul şefului CEO, de aceea, n-am să înţeleg muţenia totală de la nivelul conducerii acestei companii. Ce ar mai fi de ascuns şi de ce?
Din informaţiile pe care le strâng, aflu că Fondul Proprietatea (prin reprezentanţii lui), are libertatea să facă şi să desfacă, în sensul că poate, în funcţie de interesul cel mai practic al său, să aranjeze destinul unei companii de stat, în favoarea sau în dauna alteia, pe care o deţine în portofoliu. La CEO, Constantin Bălăşoiu se bazează pe cei doi acţionari FP şi asta s-a văzut în şedinţa supraveghetorilor de săptămâna trecută. Poate că, să zicem, prelungirea mandatului actualei conduceri din CEO va duce la un avantaj strict pentru Fond. Aşa cum spun avizaţii în domeniu, prin asta chiar FP riscă să-şi pericliteze proprii indicatori economici. Înţelegerea era ca Bălăşoiu şi echipa să rămână până după alegeri, dar de ce? Mă îndoiesc că voi primi vreun răspuns. Remarc totuşi că supraveghetorii FP optează pentru ca sediul companiei să fie la Bucureşti, din motive „tehnice”, fără ca interesul oamenilor care trăiesc aici să fie vreodată pus în discuţie.
